Înapoi la articole

Falsificarea de monede (art. 310 Cod penal)

Realizat de av. stg. Alex Hobincu

Falsificarea de monede reprezintă una dintre infracțiunile prin care legea penală protejează încrederea publică în autenticitatea și integritatea valorilor monetare și, implicit, securitatea circuitului financiar. Infracțiunea este reglementată de art. 310 din Codul penal, în cadrul Titlului VI – Infracțiuni de fals.

Importanța acestei incriminări rezultă nu numai din valoarea socială protejată, ci și din gravitatea sancțiunii prevăzute de legiuitor: închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Potrivit art. 310 alin. (1) C.pen., falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Legiuitorul reglementează, în alin. (2), o situație distinctă, stabilind aceeași sancțiune pentru falsificarea unei monede emise de autoritățile competente, înainte de punerea oficială în circulație a acesteia.

Totodată, alin. (3) prevede în mod expres că tentativa se pedepsește.

Explicatia temeiului legal – Prin urmare, norma are în vedere atât moneda aflată deja în circuitul monetar, cât și moneda emisă oficial, dar care nu a fost încă pusă în circulație.

În ce constă acțiunea de falsificare?

Elementul material al infracțiunii constă în falsificarea monedei, respectiv în realizarea unei valori monetare false ori în alterarea unei valori autentice, astfel încât să poată fi creată aparența unei monede autentice.

Pentru existența infracțiunii nu este însă suficientă simpla asemănare fizică a unui obiect cu o monedă. În concret, trebuie analizată natura obiectului, modalitatea în care acesta a fost realizat sau alterat și aptitudinea sa de a intra în circuitul monetar ca valoare aparent autentică.

Infracțiunea are, astfel, un caracter predominant formal, consumarea sa nefiind condiționată de producerea unei pagube patrimoniale efective.

Este necesară punerea în circulație a monedei falsificate?

Nu! Aceasta este una dintre cele mai importante delimitări în materia infracțiunilor de fals.

Art. 310 C.pen. incriminează falsificarea, în timp ce punerea în circulație a valorilor falsificate este reglementată distinct de art. 313 C.pen.

În consecință, infracțiunea prevăzută de art. 310 poate fi consumată chiar dacă moneda falsificată nu a fost ulterior transmisă sau utilizată în cadrul unei operațiuni de plată. Dacă, ulterior falsificării, autorul sau un participant la falsificare pune moneda în circulație, conduita trebuie analizată și prin raportare la art. 313 C.pen., care reglementează în mod distinct această activitate.

Se poate savarsi din culpa?

Nu. Din perspectiva laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu intenție, în condițiile art. 16 C.pen.

Autorul trebuie să cunoască împrejurările relevante ale faptei și să acționeze în vederea realizării falsificării. În practică, stabilirea formei de vinovăție presupune analizarea conduitei concrete a persoanei, a modalității de realizare a falsului și a tuturor circumstanțelor în care a fost produsă moneda falsificată. Această analiză este cu atât mai importantă în cauzele în care mai multe persoane sunt implicate în etape diferite – de exemplu, fabricarea, procurarea instrumentelor necesare, deținerea valorilor falsificate și punerea lor în circulație.

Trebuie folosita efectiv moneda? Tentativa se pedepseste?

Infracțiunea se consumă în momentul în care acțiunea de falsificare este realizată în condițiile prevăzute de norma de incriminare. Nu este necesară, pentru consumarea art. 310, folosirea efectivă a monedei falsificate și nici producerea unei pagube concrete.

În schimb, legiuitorul a prevăzut în mod expres sancționarea tentativei. Astfel, în situația în care autorul începe executarea activității de falsificare, dar aceasta nu este finalizată dintr-o cauză independentă de voința sa, poate fi incidentă tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 310 C.pen.

Care este raportul dintre „Falsificarea de monede” cu alte infractiuni?

În practică, falsificarea de monede poate apărea alături de alte infracțiuni, motiv pentru care încadrarea juridică nu poate fi realizată prin analiza izolată a unei singure conduite.

O primă delimitare importantă este cea față de art. 313 C.pen., care reglementează punerea în circulație a valorilor falsificate. O altă situație relevantă privește art. 314 C.pen., referitor la producerea, primirea, deținerea sau transmiterea unor instrumente ori materiale destinate falsificării anumitor valori.

În funcție de modalitatea concretă de operare, pot deveni incidente și regulile privind participația penală, concursul de infracțiuni sau forma continuată.

Prin urmare, simplul fapt că o persoană a intrat în posesia unei monede falsificate nu permite, prin el însuși, concluzia că aceasta este autorul infracțiunii prevăzute de art. 310. Trebuie stabilit ce acțiune a desfășurat persoana, ce cunoștea la momentul respectiv și care a fost contribuția sa efectivă la activitatea infracțională.

Concluzii

Art. 310 C.pen. sancționează una dintre cele mai grave forme de atingere adusă încrederii publice în autenticitatea valorilor monetare. Specificul infracțiunii constă în aceea că falsificarea constituie nucleul conduitei incriminate, fără ca punerea ulterioară în circulație sau producerea unei pagube patrimoniale să reprezinte condiții pentru consumarea acesteia.

În același timp, delimitarea art. 310 de dispozițiile privind punerea în circulație a valorilor falsificate (art. 313) și instrumentele destinate falsificării (art. 314) este esențială pentru stabilirea corectă a încadrării juridice.

În concret, analiza unei asemenea cauze presupune examinarea naturii valorii falsificate, a modalității de realizare a falsului, a contribuției fiecărei persoane implicate, a formei de vinovăție și a eventualelor acte ulterioare de punere în circulație.

Temei legal principal: art. 310–316 Cod penal.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre falsificarea de monede și punerea în circulație a monedelor falsificate?

Falsificarea, reglementată de art. 310 Cod penal, constă în crearea sau alterarea monedei, în timp ce punerea în circulație, prevăzută de art. 313 Cod penal, presupune introducerea valorilor falsificate în circuitul monetar.

Este infracțiunea de falsificare de monede pedepsită dacă moneda nu a fost pusă în circulație?

Da. Infracțiunea prevăzută de art. 310 Cod penal se consumă prin realizarea falsificării, fără a fi necesară punerea ulterioară în circulație a monedei.

Ce pedeapsă riscă persoana care falsifică monede?

Potrivit art. 310 Cod penal, falsificarea de monede se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Ai nevoie de un avocat penalist?

Contactați-ne la: https://zoana-partners.com/contact

Vezi și:

Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată