Tăinuirea (art. 270 Cod penal)
De ce există această infracțiune? -> Legiuitorul a urmărit prin incriminarea infracțiunii de tăinuire să sancționeze persoanele care, deși nu au participat la săvârșirea unei fapte penale, ajung ulterior să primească, să dobândească, să transforme sau să ajute la valorificarea unor bunuri despre care cunosc ori prevăd că provin din asemenea fapte. De aceea, nu doar persoana care a obținut inițial bunul printr-o faptă penală poate răspunde, ci și cea care intervine ulterior asupra acestuia, cunoscând sau prevăzând proveniența sa.
Această persoană este văzută ca cea ce poate profita de pe urma săvârșirii unei infracțiuni, fie prin dobândirea unor foloase la un preț redus față de dobândirea licită, fie prin dobândirea unor foloase ce pot fi obținute doar prin această metodă.
Text legal
Art. 270. – Tăinuirea
(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de
la unu la 5 ani sau cu amendă
(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.
(3) Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte
Textul oficial actualizat poate fi consultat pe portalul legislativ al Ministerului Justiției.
Poate exista tăinuirea dacă persoana a cumpărat bunul și a plătit pentru el?
Simplul fapt că o persoană a plătit pentru un bun nu înseamnă automat că aceasta nu poate răspunde pentru tăinuire. Legea sancționează inclusiv dobândirea bunurilor care provin din săvârșirea unor fapte penale, atunci când sunt îndeplinite condițiile privind cunoașterea sau prevederea provenienței acestora. De exemplu, dacă o persoană cumpără un telefon despre care știe că a fost furat, aceasta poate răspunde pentru tăinuire chiar dacă a achitat o sumă de bani vânzătorului.
Mai mult decât atât, prețul poate avea o importanță deosebită. Dacă un bun foarte valoros este vândut pentru o sumă neobișnuit de mică, împrejurarea respectivă poate ridica suspiciuni cu privire la proveniența sa.
Este suficient ca persoana să bănuiască faptul că bunul provine dintr-o infracțiune?
Aici situația este puțin mai complicată, deoarece legea nu sancționează doar persoana care știe cu certitudine că bunul provine dintr-o faptă penală, ci și persoana care a prevăzut această proveniență din împrejurările concrete.
Practic, nu este întotdeauna necesar ca vânzătorul să îi spună cumpărătorului că bunul a fost furat sau obținut ilegal. Totuși, simpla existență a unei împrejurări suspecte nu trebuie confundată automat cu vinovăția. Trebuie stabilit dacă persoana a prevăzut într-adevăr proveniența bunului și a acceptat să desfășoare una dintre acțiunile sancționate de lege.
Este necesar ca tăinuitorul să obțină un câștig de pe urma bunului?
Legea nu condiționează existența infracțiunii de obținerea unui profit sau a unui folos material de către persoana care săvârșește tăinuirea. Astfel, o persoană poate răspunde penal chiar dacă primește sau ajută la valorificarea unui bun fără să obțină bani ori alte avantaje pentru sine.
De exemplu, dacă un individ îl roagă pe un prieten să primească temporar anumite bunuri despre care acesta știe că provin dintr-o faptă penală, simplul fapt că prietenul nu primește bani pentru acest ajutor nu înlătură automat existența infracțiunii.
Practic, ceea ce urmărește legea este comportamentul persoanei în raport cu bunul și proveniența acestuia, nu obținerea obligatorie a unui beneficiu patrimonial.
Ce se întâmplă dacă tăinuirea este săvârșită de un membru de familie?
Legea prevede expres că tăinuirea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește. Legiuitorul a avut în vedere situația în care o persoană ajunge să primească, să dobândească sau să ajute la valorificarea unor bunuri provenite dintr-o faptă penală săvârșită de un membru al familiei sale.
Legea a ales să țină cont de legăturile familiale și de situația delicată în care s-ar afla o persoană dacă ar fi sancționată penal pentru ajutorul oferit unei rude apropiate.
De ce este esențială asistența unui avocat în astfel de cauze?
Pentru că în cauzele de tăinuire una dintre cele mai importante probleme este stabilirea faptului că persoana cunoștea sau a prevăzut proveniența bunului dintr-o faptă penală. Simplul fapt că un bun a fost cumpărat, primit sau vândut ulterior nu este suficient pentru a concluziona automat că există această infracțiune.
De asemenea, momentul în care persoana a intrat în posesia bunului, împrejurările în care acesta a fost dobândit, prețul plătit și eventualele discuții purtate cu autorul faptei inițiale pot avea o importanță foarte mare. Trebuie analizat inclusiv dacă a existat o înțelegere anterioară, care ar putea conduce la o altă încadrare juridică.
De aceea, o analiză atentă a probatoriului poate face diferența dintre existența infracțiunii de tăinuire, o eventuală complicitate la fapta principală sau o situație în care persoana a dobândit bunul fără să cunoască și fără să prevadă proveniența sa penală.
Întrebări frecvente
Care este diferența dintre tăinuire și favorizarea făptuitorului ?
Diferența ține de obiectul ajutorului. În cazul tăinuirii, făptuitorul se ocupă de bunul provenit din infracțiune: îl primește, îl cumpără, îl transformă ori ajută la vânzarea lui. În cazul favorizării, ajutorul îl privește pe autor, pe care îl sprijină să scape de cercetări sau de pedeapsă.
Citește și
Ai nevoie de un avocat penalist?
Dacă ești acuzat sau ești victimă într-un dosar privind tăinuirea, încadrarea juridică și primele declarații pot schimba decisiv rezultatul. Un avocat penalist îți analizează situația concretă și îți explică opțiunile. Scrie-ne aici sau sună la 0723 962 683.