Back to articles

Abuzul de bunurile societății (art. 272, Legea 31/1990)

Created by av. stg. Matei Balaban

Abuzul de bunurile societății: art. 272 Legea 31/1990

Un administrator folosește banii firmei pentru a-și achita datoriile personale. Un director vinde acțiunile deținute de societate, la jumătate de preț, unei firme a rudelor sale. Un administrator își acordă un împrumut consistent din casieria societății. Toate aceste situații pot intra sub incidența art. 272 din Legea nr. 31/1990, care sancționează abuzul de bunurile societății și operațiunile în conflict de interese ale celor care o conduc.

Infracțiunea este prevăzută în Titlul VIII – Contravenții și infracțiuni din Legea societăților și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă.

Ce prevede art. 272 din Legea nr. 31/1990?

Potrivit alin. (1), se pedepsește fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății care:

a) dobândește, în contul societății, acțiuni ale altor societăți, la un preț pe care îl știe vădit superior valorii lor efective, sau vinde, pe seama societății, acțiuni pe care aceasta le deține, la prețuri despre care are cunoștință că sunt vădit inferioare valorii lor efective, în scopul obținerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societății;

b) folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;

c) se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art. 144⁴ alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăți să îi acorde vreo garanție pentru datorii proprii;

d) încalcă dispozițiile art. 183.

Alin. (2) și (3) prevăd două excepții. Nu este infracțiune folosirea bunurilor în cadrul unor operațiuni de trezorerie între societăți din același grup. Nu este infracțiune nici împrumutul luat de o societate fondatoare de la o societate pe care o controlează sau care o controlează.

Cele patru forme ale faptei

Tranzacțiile păguboase cu acțiuni (lit. a). Este vorba despre cumpărarea supraevaluată sau vânzarea subevaluată a acțiunilor deținute la alte societăți. Nu orice tranzacție neinspirată este infracțiune. Disproporția de preț trebuie să fie vădită și cunoscută de autor.

Abuzul de bunurile societății și de creditul acesteia (lit. b). Noțiunea de bunuri are un sens larg: sume de bani, imobile, autovehicule, utilaje, dar și bunuri necorporale. Creditul societății desemnează reputația și solvabilitatea ei, adică acea capacitate de a obține finanțări sau de a-și asuma obligații. Abuzul de bunurile societății presupune folosirea acestora cu rea-credință, într-un scop contrar intereselor ei, în folos propriu sau pentru a favoriza o altă societate.

Autocreditarea și garantarea datoriilor personale (lit. c). Conducătorul se împrumută de la societate peste plafonul legal sau determină societatea să îi garanteze o datorie personală, de exemplu prin fideiusiune sau ipotecă. Potrivit art. 144⁴ alin. (3) lit. a), plafonul este atins când valoarea exigibilă cumulată a operațiunilor ajunge la echivalentul în lei a 5.000 de euro.

Nerespectarea regulilor privind fondul de rezervă (lit. d). Art. 183 obligă societatea să preia anual cel puțin 5% din profit pentru fondul de rezervă, până când acesta atinge cel puțin o cincime din capitalul social. Repartizarea profitului fără respectarea acestei obligații slăbește garanția creditorilor.

Se poate împrumuta administratorul de la propria firmă?

Este una dintre cele mai frecvente întrebări ale antreprenorilor. Prin Decizia nr. 108/2025 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 852 din 17 septembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că administratorul unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. c). Explicația ține de art. 197 alin. (4) din lege, potrivit căruia dispozițiile privind administrarea societăților pe acțiuni, inclusiv plafonul din art. 144⁴, nu se aplică SRL-urilor.

Decizia nu înseamnă însă că administratorul unui SRL poate dispune liber de banii firmei. Dacă folosește fondurile societății cu rea-credință, în interes propriu, fapta poate intra sub incidența lit. b) sau chiar a unei infracțiuni mai grave din Codul penal.

Este necesar un prejudiciu?

Regimul diferă în funcție de modalitate. La lit. a), textul cere ca fapta să fie săvârșită în scopul obținerii unui folos în paguba societății, accentul căzând pe scopul urmărit la momentul tranzacției. La lit. b) și c), legea nu condiționează existența infracțiunii de producerea unui prejudiciu cuantificabil. Simpla expunere a patrimoniului societății la un risc injust este suficientă, chiar dacă suma împrumutată este restituită ulterior.

Se poate săvârși din culpă?

Nu. Toate variantele se săvârșesc numai cu intenție. La lit. a) și b), legea cere cunoașterea disproporției de preț sau reaua-credință, dublate de un scop special. O decizie managerială luată cu bună-credință, în limitele riscului normal de afaceri, nu constituie infracțiune chiar dacă s-a dovedit păguboasă. La lit. c) și d), autorul știe că depășește plafonul legal, că garantează o datorie proprie cu patrimoniul firmei ori că repartizează profitul fără constituirea fondului de rezervă.

Cine poate fi autor? Se pedepsește tentativa?

Subiectul activ este calificat: fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal. Un salariat obișnuit poate fi doar instigator sau complice.

Tentativa nu se pedepsește. Fapta se consumă în momentul perfectării tranzacției cu acțiuni (lit. a), al folosirii efective a bunurilor sau creditului (lit. b), al primirii împrumutului ori constituirii garanției (lit. c) sau al repartizării profitului (lit. d).

Raportul cu delapidarea și gestiunea frauduloasă

Regula esențială este cuprinsă în art. 281 din Legea nr. 31/1990: dacă fapta constituie o infracțiune mai gravă potrivit Codului penal, se aplică pedeapsa prevăzută de acesta.

Delapidarea (art. 295 raportat la art. 308 C.pen.). Când administratorul nu doar folosește, ci își însușește banii societății, fapta poate constitui delapidare. Art. 308 extinde această infracțiune la persoanele care exercită o însărcinare în cadrul oricărei persoane juridice, cu limitele de pedeapsă reduse cu o treime.

Gestiunea frauduloasă (art. 242 C.pen.). Forma de bază are aceeași pedeapsă ca art. 272. Când fapta este săvârșită în scopul de a dobândi un folos patrimonial, pedeapsa crește însă la închisoare de la 2 la 7 ani. În această ipoteză, potrivit art. 281, prevalează Codul penal.

Falsul. Tranzacțiile păguboase sau împrumuturile mascate prin persoane interpuse sunt adesea acoperite prin falsuri în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 C.pen.), caz în care se reține concursul de infracțiuni.

Pedepse comparate

Fapta

Temei legal

Pedeapsă

Abuzul de bunurile societății și celelalte modalități

art. 272 Legea 31/1990

închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă

Știri false privind valoarea acțiunilor; dividende din profituri fictive

art. 272¹ Legea 31/1990

închisoare de la 1 la 5 ani

Gestiune frauduloasă, forma de bază

art. 242 alin. (1) C.pen.

închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă

Gestiune frauduloasă în scopul unui folos patrimonial

art. 242 alin. (3) C.pen.

închisoare de la 2 la 7 ani

Delapidare în cadrul unei persoane juridice private

art. 295 raportat la art. 308 C.pen.

închisoare de la 1 an și 4 luni

la 4 ani și 8 luni

Întrebări frecvente

Este infracțiune dacă administratorul a restituit banii?

Restituirea nu înlătură infracțiunea, care se consumă la momentul primirii împrumutului sau al folosirii bunurilor. Ea poate fi însă avută în vedere la individualizarea pedepsei.

Folosirea mașinii firmei în interes personal este abuz de bunurile societății?

Nu în mod automat. Este necesar ca folosirea să fie făcută cu rea-credință și într-un scop contrar intereselor societății. O utilizare permisă de asociați sau de politica internă a firmei nu întrunește aceste condiții.

Cine poate depune plângere?

Infracțiunile din Legea nr. 31/1990 se urmăresc din oficiu, astfel încât sesizarea poate veni de la asociați, de la societate, de la creditori sau de la orice altă persoană care cunoaște faptele.

Concluzii

Art. 272 din Legea nr. 31/1990 sancționează formele clasice de abuz de putere corporativă: tranzacțiile păguboase cu acțiuni, abuzul de bunurile societății și de creditul acesteia, autocreditarea nelegală și nerespectarea regulilor privind fondul de rezervă. Analiza unei asemenea cauze presupune verificarea calității făptuitorului și a formei societății, a excepțiilor din alin. (2) și (3) și, mai ales, probarea relei-credințe și a scopului străin intereselor societății.

Dacă sunteți asociat și suspectați că bunurile societății sunt folosite abuziv sau dacă sunteți administrator și doriți să verificați legalitatea unor operațiuni, vă putem ajuta.

Contactați-ne pentru o analiză a situației dumneavoastră: https://zoana-partners.com/contact

Surse

Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Codul penal; Decizia ÎCCJ nr. 108/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 852 din 17 septembrie 2025; forma consolidată de pe legislatie.just.ro.