Inducerea în eroare a organelor judiciare (art. 268)
De ce există această infracțiune? -> Legiuitorul a urmărit prin această infracțiune să sancționeze persoanele care, cunoscând că anumite fapte nu sunt reale, aleg totuși să sesizeze organele judiciare despre săvârșirea acestora sau chiar ajung să producă probe false pentru a susține existența unor infracțiuni. Practic, legea încearcă să împiedice situațiile în care organele judiciare sunt induse in eroare, fiind puse să cerceteze fapte inventate sau sunt îndreptate împotriva unor persoane care nu au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzate. Asemenea comportamente pot afecta atât activitatea justiției, cât și viața persoanelor care ajung să fie cercetate penal pe baza unor acuzații nereale.
Text legal
Art. 268. – Inducerea în eroare a organelor judiciare
(1) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt nereale.
Textul oficial actualizat poate fi consultat pe portalul legislativ al Ministerului Justiției.
Poate fi săvârșită această infracțiune dacă plângerea penală este clasată?
Simplul fapt că o plângere penală este clasată nu înseamnă automat că persoana care a formulat-o a săvârșit infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare. Pot exista situații în care o persoană consideră, în mod sincer, că a fost victima unei infracțiuni, însă în urma cercetărilor se constată că fapta nu există, nu reprezintă o infracțiune sau că nu există suficiente probe pentru a demonstra săvârșirea acesteia.
De aceea, trebuie făcută o diferență foarte importantă între o plângere care nu se confirmă și o plângere formulată de o persoană care știa încă de la început că acuzațiile sale sunt nereale. Doar în cea de-a doua situație poate fi reținută această infracțiune, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege.
Este necesar ca plângerea penală să fie îndreptată împotriva unei anumite persoane?
Legea sancționează atât sesizarea penală prin care se reclamă existența unei fapte penale nereale, cât și situația în care unei anumite persoane îi este atribuită în mod fals săvârșirea unei asemenea fapte. De exemplu, poate fi vorba despre o persoană care reclamă că i-a fost furat autoturismul, deși știe foarte bine că acest lucru nu s-a întâmplat. Într-o asemenea situație infracțiunea poate exista chiar dacă în plângere nu este indicat un anumit făptuitor.
De aceea, nu este obligatoriu ca prin sesizarea nereală să fie acuzată o persoană concretă, fiind suficient, în condițiile legii, ca organele judiciare să fie sesizate cu privire la o faptă penală despre care autorul sesizării știe că nu este reală.
Ce înseamnă producerea sau ticluirea unor probe nereale?
Legea sancționează mai grav situațiile în care o persoană nu se limitează doar la formularea unor acuzații false, ci ajunge să creeze sau să pregătească probe nereale pentru a susține existența unei infracțiuni ori vinovăția unei persoane. De exemplu, poate fi vorba despre fabricarea unor conversații, realizarea unor înscrisuri false sau înscenarea unei situații pentru a crea aparența că a fost săvârșită o faptă penală.
Făptuitorul încearcă să ofere credibilitate unei situații nereale prin crearea unor elemente care să poată fi prezentate drept probe. Tocmai această intervenție asupra probatoriului face ca legea să prevadă o pedeapsă mai severă decât în cazul simplei sesizări mincinoase.
Ce se întâmplă dacă persoana recunoaște ulterior că plângerea sau probele sunt false?
Legea prevede o cauză specială de nepedepsire pentru persoana care recunoaște caracterul nereal al sesizării sau al probelor, însă numai dacă această recunoaștere este făcută în condițiile și la momentul prevăzut de lege. Astfel, persoana nu va fi pedepsită dacă declară că plângerea, denunțul sau probele sunt nereale înainte de reținerea, arestarea sau punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celui vizat de acuzațiile false.
Practic, legiuitorul a urmărit să încurajeze persoanele care au formulat acuzații mincinoase să le recunoască înainte ca acestea să ajungă să producă anumite consecințe procesuale grave asupra celor acuzați pe nedrept. Totuși, simplul fapt că persoana își retrage plângerea nu înseamnă automat că beneficiază de această cauză de nepedepsire. Important este să declare caracterul nereal al celor reclamate, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
De ce este esențială asistența unui avocat în astfel de cauze?
Pentru că în asemenea cauze una dintre cele mai importante probleme este stabilirea faptului că persoana cunoștea caracterul nereal al acuzațiilor atunci când a formulat plângerea sau denunțul. Nu este suficient să se demonstreze că plângerea a fost clasată sau că persoana acuzată nu a săvârșit infracțiunea reclamată, ci trebuie analizat ceea ce autorul sesizării știa în momentul formulării acesteia. De asemenea, în situațiile în care sunt implicate probe nereale, trebuie stabilit cine le-a produs, în ce scop și care a fost contribuția concretă a fiecărei persoane. Declarațiile celor implicați, înscrisurile, conversațiile sau împrejurările în care au fost obținute anumite probe pot avea o importanță foarte mare.
De aceea, o analiză atentă a probatoriului poate face diferența dintre o plângere formulată cu bună-credință, dar care nu a fost confirmată, și o sesizare făcută în mod intenționat pentru a induce în eroare organele judiciare. La fel de importantă poate fi și verificarea condițiilor în care persoana poate beneficia de cauza specială de nepedepsire prevăzută de lege.
Care este pedeapsa pentru inducerea în eroare a organelor judiciare?
|
Situație |
Pedeapsă |
|---|---|
|
Sesizare penală (denunț sau plângere) despre o faptă ori o persoană, știind că este nereală (alin. 1) |
Închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă |
|
Producerea sau ticluirea de probe nereale pentru a dovedi o faptă penală ori vinovăția unei persoane (alin. 2) |
Închisoare de la 1 la 5 ani |
|
Declararea caracterului nereal al sesizării sau al probelor, înainte de reținere, arestare sau punerea în mișcare a acțiunii penale (alin. 3) |
Autorul nu se pedepsește |
Întrebări frecvente
Ce trebuie dovedit pentru a fi condamnat?
Că persoana cunoștea caracterul nereal al acuzațiilor în momentul în care a făcut plângerea sau denunțul. Nu e suficient că plângerea a fost clasată.
Pot fi tras la răspundere dacă am depus o plângere neconfirmată?
Nu, dacă ai acționat cu bună-credință. Infracțiunea cere știința că faptele sunt nereale.
Ce probe contează într-un astfel de dosar?
Declarațiile celor implicați, înscrisurile, conversațiile și împrejurările în care au fost obținute probele pot fi decisive.
Citește și
Ai nevoie de un avocat penalist?
Dacă ești acuzat sau ești victimă într-un dosar privind inducere în eroare a organelor judiciare, încadrarea juridică și primele declarații pot schimba decisiv rezultatul. Un avocat penalist îți analizează situația concretă și îți explică opțiunile. Scrie-ne aici sau sună la 0723 962 683.