Back to articles

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 191 Cod penal)

Legally reviewed byAv. Coordonator Maria Gabriela Zoană-Crăciunescu, Avocat
Created by Av. Dragoș Mitocariu

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 191 Cod penal)

Pentru determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 191 Cod penal), legea prevede, în varianta de bază, închisoarea de la 3 la 7 ani. Mai jos găsești ce înseamnă fapta în concret, cum se aplică în practică și textul articolului.

De ce există această infracțiune ?

Legiuitorul, prin incriminarea acestei fapte a dorit să pedepsească acele fapte care, fără a putea fi catalogate ca și omor propriu zis, pot duce la deces, nu prin acțiunea fizică a făptuitorului, ci prin manipularea psihică a victimei.

Ce înseamnă “determinarea” și “înlesnirea” ?

Determinarea presupune acțiunea psihologică a făptuitorului de a induce victimei ca aceasta să se sinucidă. Oferirea cadrului mental în care victima să ia “singură” această decizie.

Adesea în practica subțire asupra acestei infracțiuni s-a considerat a fi determinare a sinuciderii, fapta ca pe o perioadă îndelungată în timp, victima să fie supusă unor abuzuri constante, urmând a lua hotărârea sinuciderii ca și efect al unei vieți extrem de grele.

Această acțiune se poate concretiza și prin inducerea unor idei toxice către victimă, precum idea că viața nu are nici un rost, că sinuciderea este singura opțiune care a mai rămas, că toți din jurul victimei vor fi mai fericiți în acest mod, etc.

Ori pot exista și variante mult mai apropiate de science-ficțion ori psihoză religioasă, cum ar fi faptul că sinuciderea ar putea fi calea către o altă lume, pentru că așa o cere divinitatea, ori că făptuitorul împreună cu victima s-ar reîntâlni într-un alt loc mai bun.

Este foarte important ca făptuitorul să urmărească în mod vădit ca victima să încerce să se sinucidă, pentru a nu ne afla într-o situație în care să vorbim doar despre o discuție amicală. Trebuie ca, din acțiunile de manipulare ale făptuitorului, să reiasă intenția acestuia ca victima să se sinucidă, pentru ca fapta să poată constitui infracțiune.

Înlesnirea presupune în realitate, ajutorul oferit victimei în realizarea actului sinuciderii. Legiuitorul aici sancționează lipsa de empatie a făptuitorilor ce decurg un ajutor nefiresc.

Acest ajutor poate consta în punerea la dispoziția victimei, mijloace specifice acestui act reprobabil, cum ar fi arme sau alte unelte cu care victima să comită actul.

De asemenea înlesnirea se poate realiza și prin oferirea de detalii specifice prin care să se realizeze actul sinuciderii, cum ar fi, explicarea unor tehnici, recomandarea unor locuri șamd.

Este important, la fel ca în cazul determinării, ca înlesnirea să fie una serioasă, nu jovială sau amicală. Făptuitorul trebuie să fie în cunoștință de cauză și să realizeze că oferă un sprijin care poate duce la sinucidere, practic, să aibă intenția ca această acțiune să fie dusă până la capăt.

Totodată, trebuie să delimităm strict actul înlesnirii de uciderea propriu zisă. Nu suntem în cadrul înlesnirii în momentul în care victima cere făptuitorul propriu zis să îi suprime viața. În cazul în care făptuitorul săvârșește în mod independent acte care duc direct la moartea victimei, chiar dacă aceasta a solicitat actul, se va considera a fi omor în sens larg.

Cine poate fi făptuitorul și cine poate fi victima ?

Făptuitorul poate fi orice persoană responsabilă penal în cadrul variantei tip a infracțiunii.

Făptuitorul este calificat în varianta agravată, nou adăugată cu ocazia “legii femicidului”. Ceea ce presupune că dacă făptuitorul se află în una din situațiile enumerate la alin. (3.1), legat de femicid, va primi o pedeapsă mai aspră.

Victima poate fi orice persoană în varianta tip, și calificată în variantele agravate. Ceea ce presupune că, în variantele agravate, făptuitorul va fi pedepsit mai aspru dacă victimele au caracteristicile enumerate.

Este necesar ca sinuciderea să se producă efectiv ?

Aici răspunsul este mai complex deoarece în varianta tip este necesar ca sinuciderea să și aibă loc. Însă, în cazul unor categorii de victime, este suficient ca victima să recurgă doar la o încercare a sinuciderii.

De ce este esențială asistența unui avocat în astfel de cauze ?

După cum am și menționat anterior, este foarte fină diferența dintre o discuție jovială între persoane și o intenție vădită ca victima să recurgă la actul sinuciderii. Este de asemenea, foarte fină diferența dintre alte infracțiuni ce duc la moartea victimei și infracțiunea analizată în acest moment. Când vine vorba de această infracțiune probatoriul este decisiv în stabilirea situației de fapt, iar uneori acest probatoriu poate fi mai subțire sau mai complex, după caz. Astfel că o asistență profesionistă poate face diferența chiar între nevinovăție și o pedeapsă neconceput de grea.

Textul legii (art. 191 Cod penal)

Art. 191. – Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

(1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.

(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârşit faţă de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani sau faţă de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.

(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârşită faţă de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau faţă de o persoană care nu a putut să-şi dea seama de consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3.1) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) – (3) sunt săvârşite faţă de o persoană cu privire la care făptuitorul exercită sau pretinde că este îndreptăţit să exercite control sau dominaţie ca urmare a faptului că acesta se află ori s-a aflat într-o relaţie de căsătorie cu victima sau într-o relaţie asemănătoare aceleia dintre soţi, indiferent de durata acesteia sau de împrejurarea că făptuitorul a locuit sau nu cu victima, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

(4) Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute la alin. (1) – (3.1) au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Textul oficial actualizat poate fi consultat pe portalul legislativ al Ministerului Justiției.

Întrebări frecvente

Pot fi mesajele online o probă de determinare a sinuciderii?

Legea nu impune un anumit mijloc de determinare. Mesajele, conversațiile de pe rețelele sociale sau înregistrările pot fi folosite ca probe. Ele arată modul în care făptuitorul a influențat victima și ce intenție a avut.

Citește și

Ai nevoie de un avocat penalist?

Dacă ești acuzat sau ești victimă într-un dosar privind determinarea sau înlesnirea sinuciderii, încadrarea juridică și primele declarații pot schimba decisiv rezultatul. Un avocat penalist îți analizează situația concretă și îți explică opțiunile. Scrie-ne aici sau sună la 0723 962 683.

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 191 Cod penal) - Zoana Partners